Arta esențialismului

Mai puțin, dar mai bine.

Cine nu și-ar dori să își elibereze viața, să facă doar ceea ce dorește, ceea ce consideră că este bine și potrivit pentru el însuși?

Cu toții ne dorim, doar că ajunge să ni se pară imposibil. Esențialismul înseamnă, să faci mai puțin, dar mai bine, găsind modalitatea mai bună și mai disciplinată de a lucra și a trăi în același timp, de a spune nu atunci când este nevoie, reușind să fim capabili să ne concentrăm doar pe lucrurile care ne aduc valoare și cea mai bună contribuție personală.

Cu toții ne-am simțit până acum blocați, pentru că nu credeam că avem o alegere de făcut. Stresul rezultă din faptul că avem simultan două credințe contradictorii : “nu pot să o fac” și “trebuie să o fac”. Renunțăm la puterea de a alege, puțin câte puțin, până ne lăsăm conduși orbește de o cale prescrisă de alte persoane. Ne gândim adesea la alegere ca la un lucru. Opțiunile noastre pot fi un lucru, dar alegerea e o acțiune.  Deși nu deținem mereu controlul asupra opțiunilor noastre, deținem mereu controlul asupra deciziilor pe care le luăm.

Esențialismul este un mod de gândire, un mod diferit de a face orice, e definiția de a face doar ce e important și necesar. Când ne vom acorda permisiunea de a nu mai spune Da mereu, de a încerca să nu le mai facem pe toate, atunci vom reuși să ne aducem cel mai înalt nivel de contribuție personală.

Doar imaginați-vă, cum ar fi lumea dacă oamenii de peste tot ar avea curajul să trăiască o viață onesta față de ei însăși, în locul vieții pe care o așteaptă de la alții?

Puterea de a fi tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viața ta.

Ralph Waldo Emerson.

Greg McKeown, autor, speaker, și lider, ne vorbește în cartea lui „Esențialismul” despre existența a 3 presupuneri adânc înrădăcinate pe care trebuie să le schimbăm:

  • “Trebuie”
  • “Totul este important”
  • “Pot să le fac pe ambele”

Pentru a imbrăcișa esențialismul, trebuie să fie înlocuite cu:

  • “Aleg”
  • “Doar câteva aspecte contează cu adevărat”
  • “Pot să fac orice, dar nu totul”.

Ele ne vor elibera pentru a urmări ce contează cu adevărat.

Pentru a imbrățișa esențialismul, ai nevoie de câțiva pași simpli:

  1. Alege

Dacă ai putea acum să iei o singură decizie în legătură cu viața ta, care ar fi?

Alegerea este o super putere pe care o are fiecare om și care se află în interiorul nostru. Prin darul alegerii, putem să ne coordonăm viața, să ne urmărim valorile și să rămânem constant pe drumul pe care îl dorim.

Alegem să ne sacrificăm puterea de a alege, ajungând din punct de vedere emoțional să trăim o viață care pare logică, dar care de fapt, nu este a noastră. Cand ne uitam puterea de a alege, ajungem sa fim neajutorați și nefericiți, încetul cu încetul.

Abilitatea de a alege estea cea care ne face oameni

Madeleine L’Engle

Dacă vorbim de micile alegeri pe care le facem zi de zi, aici îți propun regula 90. Evaluezi problema, oportunitatea, situația, pe o scară de la 0 la 100. Dacă ea este sub 90%, o respingi pur și simplu. Gândește-te la un singur criteriu, la cel mai important și ia decizia.

  1. Evadează

Este atât de important să punem deoparte niște timp, să ne tragem sufletul, să ne uitam în jur și doar să gândim. Avem nevoie de acel nivel de claritate, pentru a evolua, a crește și a ne înțelege propriile emoții.

Când ți-ai acordat ultima oară timp doar să stai și să gândești? Tu, cu tine însuți, într-o liniște deplină?

Până să nu învăț despre arta esențialismului, eram acolo pentru fiecare prieten, cunoștință, om care avea nevoie de mine. Eram persoana săritoare care ajuta, care făcea totul pentru toți. Dar când faci totul pentru toți, ajungi să faci nimic pentru tine. Cu greu am realizat cât rău îmi făcea acest lucru, cât de tare mă îndepărtă de sinele meu interior, de scopul vieții mele și de obiceiurile pe care le aveam. Eram într-un dezacord total cu propriile valori, lăsând valorile celorlalți să conducă. Esențialismul m-a învățat să fac exact opusul. M-a învățat să evadez din bucla în care mă aflam, înțelegând ceea ce știam deja, dar nu o puteam face: să spun nu.

  1. Impune limite

Așa cum vă povesteam mai sus, cuvântul nu are o intensitate enormă pentru fiecare persoană, chiar dacă e cea care o spune sau cea care îl aude. Avem dreptul să ne impunem granițe. Trebuie să spunem nu, în momentul în care ceea ce ni se cere este în dezacord cu obiectivele, valorile și principiile noastre. O să fie geu la început, chiar va părea imposibil, dar cu timpul, lumea se va obișnui, va începe să înțeleagă, ajungând chiar și să te respecte mai mult, decât atunci când îi ajutai necondiționat.

Dacă îți vei dori, schimbările vor începe de la sine, iar viața ți se va îmbunătăți. Mai puțin, dar mai bine, iar contribuția ta personal va fi la maxim.

Alege să fii diferit, și urmează-ți propriile visuri.

Te invit să cumperi cartea lui Greg McKeown, pentru a afla mai multe despre acest subiect! Ți-am lăsat link-ul aici:

Fericirea există

Oare ce înseamnă fericirea cu adevărat?

Aceasta este o întrebare la care toți filozofii au încercat să găsească răspunsuri. Fericirea este reprezentată în moduri complet diferite de la persoană la persoană. Fericirea poate fi reprezentată de familie, de calatorii, de un hobby, cât și de anumite experiențe.

Fericirea este unul dintre cele mai dificile și mai complexe sentimente. Într-o lume în care frică și nesiguranța ne domină, doar puține persoane reușesc să se ridice și să poată fi cu adevărat fericite. Problema cea mai mare este că noi nu ne putem iubi îndeajuns, nu ne putem crede îndeajuns de buni pentru a merita lucrul pentru care ne-am născut: a fi fericiți cu propria noastră viață. Ne-o imaginăm, știm cum ar arăta, o creăm, dar ajungem să o distrugem din obișnuință. Tragica obișnuință de a nu știi ce înseamnă fericirea.

Hai să vorbim despre câteva motive pentru care nu reușim să fim fericiți.

Trauma

Traumele pe care ni le-am format, cei mai mulți dintre noi,  reprezintă unul dintre marile motive pentru care nu putem fii fericiți cu adevărat.

Am suferit, copilăria noastră a fost marcată cu adevărat, problemele urmărindu-ne până în ziua de astăzi din cauza fricei noastre de a ne înfruntă sentimentele. Ne trezim dimineață și ne culcăm cu aceiași durere în fiecare zi, încât acest lucru a ajuns ca o normalitate, de parcă așa ar trebui viață noastră să arate.

Acest subiect este unul sensibil, dureros, complicat, dar lăsat în trecut. Noi cu propria noastră persoană suntem în stare să încheiem acel capitol al vieții noastre pentru a putea să cunoaștem fericirea.

Recunosc, știu cât este de greu să îți înfrângi amintirile care te bântuie, pe care te-ai chinuit ani de zile să le împingi cât mai adânc în subconștient, dar scopul vieții este să trăiești în acest moment prezent, să poți fi bine acum, iar acest lucru să fie mai presus decât orice amintire neplacută.

Secretul vindecării, pentru a atinge fericirea este: dorința și iertarea.

Dorința de a fi fericit și dorința de a fi bine trebuie să fie prioritatea ta numărul unu. Trebuie să știi pentru ce lupți, pentru ce îți dorești să te trezești dimineață și să știi cum îți dorești cu adevărat să arate propria ta viață.

Iertarea este unealtă ta în a te împaca cu ține. Iertând persoanele care te-au rănit, vei reuși să îți iei acea piatră apăsătoare de pe inima, reușind la final să te poți ierta pe ține însuți.

Autenticitate

Fericirea înseamnă zâmbetul autentic. Știți, acel zâmbet frumos, radiant, pe care îl vezi de când intri în încăpere, care parcă până și pe tine te face să te simți împlinit. Acel zâmbet este unul din cele mai rare întâlnite.

Suntem oameni, avem complexe, avem probleme, ne ignorăm fericirea proprie, ajungând să ne ignorăm pe noi înșine constant.

Într-o societate atât de grăbită, atât de rea, în care se caută constant doar perfecțiunea, iar fiecare greșeală este mereu judecată, am fost crescuți și educați în așa fel încât să ne îngropăm propriul eu interior și să trăim purtând o masca. Masca care poate să arate cine ne dorim noi să fim și cine își doresc alții să fim.

În funcție de părerile altora, în funcție de criticile altor persoane, și chiar în funcție de traumele pe care le putem avea, ne-am format o părere despre cine ar trebui să fim defapt pentru a reuși să ne integrăm cât mai bine în societatea noastră, pentru a putea fi perfecți.

Dar perfecțiunea nu există și nu există mai ales când nu putem fi autentici.

Nu putem fi fericiți, dacă nu suntem autentici.

Nu putem să ne iubim pe noi înșine, dacă nu suntem fericiți.

Totul se leagă constant una de cealaltă, fericirea rezultă din autenticitatea și despre asta vorbim acum. De ce alegem să trăim o viață constant nefericiți pentru că ne este frică să fim cine suntem noi cu adevărat, deoarece persoană pe care am creat-o, rolul pe care îl jucăm, îl considerăm mai bun? Niciodată nu vei putea juca un rol mai bine decât să fii tu însuți, tu în armonia ta, cu defetele tale, cu slăbiciunile tale, care sunt perfecte pentru că poți fi adevăratul tu.

Iubirea de sine

   Iubirea de sine înseamnă perfecțiune. Însemni tu, în toată frumusețea ta, cu bune și cu rele, înseamnă perfecțiunea ta. Știu că nu există termenul de perfect, dar fiecare dintre noi reprezentăm perfectul în sinea definițiilor fade ale acestui cuvânt supra evoluat.

   Sinele este vocea ta interioară care te ghidează spre a fii bine și spre a reuși să îți faci bine. În atâția ani de tristețe, ai evitat-o atât de mult încât ai lăsat-o fără glas, reușind să îți asculți doar vocea care te făcea nefericită, care te-a făcut să ajungi până în acest moment.

   Cum poți fi fericit dacă nu te iubești cu adevărat. Dacă fericirea altora este mereu mai presus decât fericirea ta, dacă dorințele celor din jur, nevoile lor, au fost mereu deasupra ta. Nereușind să îți urmezi propriile vise, nu poți ajunge să te iubești pe ține însuți.

Știu că este greu, cu toții avem complexe, am părul prea scurt, sunt prea slabă, am prea multe coșuri, fără să îți vezi de fapt frumusețea care există în interiorul tău.

 Când suferim, când suntem grăbiți, stresați, uităm că mereu va fi acolo o persoană lângă noi care ne cunoaște cel mai bine și care ne da cele mai bune sfaturi, iar acela este eul nostru interior. A te iubi pe ține înseamnă o sclipire aparte, înseamnă un sentiment constant de liniște sufletească, o linie de plutire în care toate se așează încetul cu încetul.

Învață să te iubești pentru a vedea ce este fericirea.

Fericirea este lucrul care, sincer, mi-a luat foarte mulți ani să îl descopăr. Drumul acesta, lung, plin de piedici, este atât de complex și bulversant, trecând prin amintirile vieții, uitând, iertând pe cei din jur cât și pe tine însuți, toate pentru a reuși la final să te împaci cu ține și a începe un nou capitol al vieții tale.

Dacă îți dorești să afli o metodă adevărată, cu sfaturi scrise din inima despre cum îți poți vindeca traumele, până la a ajunge la fericirea adevărată, te invit să te abonezi pentru a primi mail săptămâna viitoare când va apărea cartea “Fericirea există”. Cartea în care este scris tot drumul pe care l-am străbătut pas cu pas spre găsirea fericiri.

A iubi sau a fi iubit?

A iubi. Dacă am știi cu adevărat să iubim, atunci nu s-ar mai scrie mii de cuvinte despre asta.

Ce am raspunde la această întrebare?

Cu toții tânjim cu atâta ardoare la iubire, încât uităm să iubim la rândul nostru. Ne dorim atât de tare să fim fericiți, să simțim iubirea care ne-a lipsit, poate în copilărie, poate în adolescență, încât ne agățăm de cel mai mic fir de iubire dăruit. Ne afundăm în acea lacrimă de atenție devenind una și aceeași. Iubim devenind persoană pe care o iubim, și ne lăsăm iubiți ca ceilalți să se afunde în tristețea noastră.

Există oare o varianta corectă? Un răspuns care să poată să le împace pe amândouă? O relație egală în care totul să fie în concordanță pe același fir. În realitate firul acela e atât de subțire, atât de firav, pare pe cale să se rupă mereu. Dacă ai iubi din toată inima, știind că nu este împărtășit, ai trăi incomplet, iar dacă ai fii iubit sincer, dar nu ai iubi la fel, ai trăi într-un gol al atașamentului. A iubi sau a fi iubit?

Neliniștea întrebării, incertitudinea, nesiguranța în care trăim din cauza cuvântului iubire este o profundă negare. Nu iubim cu adevărat pentru că poate doar nu am fost învățați ce este iubirea. Sau poate am suferit atât de mult, încât sufletul nostru crede că nu este destul de bun pentru a primi atenție. Iubirea este unul din cel mai complex subiect, inima noastră este cel mai complex lucru care există, singurul neînțeles, singurul care nu poate să fie schimbat și modificat cum ne dorim noi.

“A iubi înseamnă a suferi. Și cum mulți fug de suferință puțini știu să iubească”

Emil Cioran

Iluziile iubirii

Mai există și iluzia iubirii. Iluzia dependenței de atenție de la persoane de gen masculin sau feminin. Ne afundăm în iluzia aceasta, în a fi dependenți de a avea pe cineva acolo în mod constant, deoarece, fără îți este frică de singurătate. Credem că iubim, când adevărat este opusul. Trăim cu frica de a fii singuri încât ne mințim pe noi înșine că iubim.

Iluzia obișnuinței ne atacă și ne aduce la o viață lungă nefericită. Încă de la 20 de ani sunt cupluri care nu se mai iubesc dar stau împreună din frica că nu se vor mai descurca după, din frica că va trebui să o ia de la capăt, până la cei în vârstă care rămân „pentru a avea cu cine îmbătrâni”. Obișnuința ne distruge, ne ține captivi într-un loc toxic din pricina fricii de nou, de început.

Putem alege să ne ascundem sentimentele, să le îngropăm într-o cutie făcută mică și aruncată undeva în subconștient. De fapt fiecare dintre noi a făcut acest lucru până acum, pentru a ne ferii de adevărul nostru, pentru a nu suferi și pentru a ne putea continuă viața. Acea mică cutie ne ferește de la dreptul nostru fundamental în viață: iubirea. Chiar dacă vorbim despre iubirea într-o relație, iubirea în prietenie sau chiar în familie, totul se rezumă la sentimente. La a ne da nouă voie să simțim, să suferim, să iubim, să ne punem în echilibru cu noi înșine. 

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să citești și:

De ce?

De ce?

Ce este viața?

Ce este acest abis enorm, întunecat și complicat în care trăim?

Cine suntem?

De ce suntem aici?

De ce viața ne dă atâtea greutăți pentru că ea ne crede puternici?

O mică abatere de la cine vrem să fim și cedăm.

Cedăm în umbra vechii noastre personalități afundata în uitare.

Viața

Cine înțelege viața?

Cine înțelege greutățile prin care fiecare trecem,

Cu care fiecare ne confruntăm zilnic.

Eu

Cine sunt eu?

Eu sunt un suflet,

Un suflet care arde spre necunoscut, spre a descifra imposibilul care este deasupra noastră.

Ne-am iertat?

Ne-am iertat pentru tot răul pe care ni l-am făcut?

Ne-am iertat cu adevărat pentru fiecare dată când ne-am sabotat? Când am renunțat?

De ce pe alții îi iertăm?

Înțelegem că alții au greșit, dar nu putem înțelege pura noastră inocența.

Ne iubim?

Putem lăsa totul și chiar să ajungem să ne iubim cu adevărat?

Să ne iubim cu toate imperfecțiunile noastre,

Să ne iubim știind că ne-am greșit, știind că ne-am făcut rău.

Aș putea scrie o poezie așa, dar unde am ajunge?

De ce cedăm?

Alegem ce este mai usor în ciuda confruntării.

Alegem să îndurăm în loc să luptăm

Tu

Tu de ce alegi să simți și să accepți frica și teama în loc să o confrunți

De ce alegi să o lași în viața ta, să o pronunți, să o hrănești, în loc să lupți.

Cine ești tu?

Cum te mai poți numi om când durerea te doboară.

Universul te controlează,

Universul te asculta,

Din rau faci mai mult rau,

De ce?

De ce ne credem atat de slabi?

De ce nu facem nimic.

De ce nu ne controlăm singuri viața?

Viața.

Aici se rezumă tot,

Tot se rezumă la tine,

Tu esti totul tău,

Tu esti nimic,

Tu și miliarde,

Cum esti diferit cand esti ca toți?

Cum ești diferit când n-ai tupeul să-ți iei inima în dinți.

Teama

Teama de nou

Teama de a încerca în loc de a ne plânge ne-a omorât.

Legea atracției

Puterea gândurilor pozitive

Te-ai interesat până acum de influența legilor universului? Te-ai interesat de cât de tare ne afectează pe noi? Legea atracției este pricipiul prin care cu toții acționăm.

Adevărat este că, lucrurile pe care le-am învățat încă de mici, acum, la maturitate am început să le ignorăm și ne-am lăsat în voia universului. Gândurile bune atrag lucruri bune. Adevărata noastră lupta se dă în a reuși să îți menții gândul și emoția în coerență.

Avem o dorință inadecvată de a obține pozitivul, în defavoarea negativului. Pentru a obține ceea ce ne dorim, dobândirea plăcerii și evitarea durerii, trebuie să ne controlăm gândurile pentru a ne putea controla pe noi înșine. Trebuie să ne depășim zonele de confort. Trebuie să avem curajul de a ne asuma riscuri. Să ne asumăm riscuri în raport cu noi înșine. Să ne valorificăm talentele în loc să le îngropăm sub un munte de scuze.

Gândurile noastre ne controlează. Gândurile noastre controlează tot ce se întâmplă în jurul nostru, toate persoanele pe care le vom cunoaște, toate victoriile pe care noi zicem că ni le dorim, dar în care nu credem. Vibraționăm în raport cu cei din jur și îi atragem pe cei cu vibrațiile, gândurile asemănătoare.

„Sunt puternic în acest moment prezent”

“Legea atracției. Fundamentele lui Abraham”, de Esther și Jerry Hicks

Universul este mereu prezent în viețile noastre și ne dă mereu ceea ce ne dorim. Gândurile noastre, fie bune, fie rele, atrag în locul nostru ceea ce ne dorim.

Universul are trei legi fundamentele:

  • Legea atracției- Cele ce se aseamănă se adună.
  • Legea permisiunii- Eu sunt ceea ce sunt și sunt dispus să îi las pe ceilalți să fie ceea ce sunt.
  • Legea creației intenționate- Ceea ce gândesc, ceea ce cred și aștept să se întâmple există.

Legea atracției este esențială în viața noastră și trebuie cu adevărat înțeleasă dacă vrem să ne trăim viață plină de bucurie și împlinire. Pe măsură ce o înțelegem și îi conștientizăm prezența, vom vedea corelațiile din viața noastră asupra celor ce gândim și celor ce ni se întâmplă.

Cel mai bun exemplu este momentul când vă dați jos din pat dimineață și vă simțiți nefericiți, în interiorul vostru zicând că ziua asta o să fie una rea și nu o să iasă nimic bine. Dovadă este că până la finalul zilei așa va fi, și va fi doar din vina voastră. Din vina a ceea ce gândiți și a ceea ce ademeniți asupra voastră. Universul ascultă, ascultă când ziceți ce vă doriți, el neștiind diferența dintre glumă, adevăr sau a fi ironic. El ascultă și vă dă. Spune-ți că o să fie o zi proastă? Asta o să se și întâmple și așa s-a întâmplat de fiecare dată.

Lucrul pe care îl gândiți este cel pe care îl invitați în viața voastră. Când te gândești din ce în ce mai mult la el, acesta începe să se formeze, să se creeze și va deveni până la urmă adevărul vostru. Atenția voastră acordată unui lucru îl face doar să ajungă mai repede spre voi și să vă acapareze viața. Primiți esența a ceea ce gândiți, fie că este ceva ce vă doriți, fie că nu.

Știu că sună prostesc, știu că sună ca o copilărie, dar așa eram și eu la început, crezând că aceste lucruri sunt niște fleacuri care nu ar trebui să mă intereseze și de care nu ar trebui să iau seamă. Dar din momentul în care, am ajuns nevoit să pun mâna într-o librărie pe cartea “Legea atracției. Fundamentele lui Abraham”, de Esther și Jerry Hicks, viața mea s-a schimbat radical, că și toate conceptele mele de până acum. Din ziua aceea și până în prezent, prin puterea gândirii (care da, chiar există și nu e un basm), am putut să atrag tot ce mi-am dorit asupra mea, în funcție de cât de mult puteam să îmi las gândurile negative la o parte.

“Prin lipsa voastră de autoapreciere, vă negați dreptul de a moșteni bucuria permanentă”  

“Legea atracției. Fundamentele lui Abraham”, de Esther și Jerry Hicks

Legile trăiesc în concordanță una cu cealaltă

Toate legile triesc în concordanță una cu cealaltă. Gândim, atragem. Din momentul în care am înțeles importanța acesteia, celelalte două vor fi puse în practică și ele. După ce ne gândim atât de mult la acel eveniment, negativ sau pozitiv, îl atragem asupra noastră. Apoi, prin legea creației intenționate, obiectul începe să apară, începem să îl formăm (dacă este negativ, noi îl vom crea autosabotându-ne, dacă este pozitiv, spre exemplu deschiderea unui site, începem să învățăm). La final, momentul în care mulți dintre noi eșuăm când este vorba să facem ceva pentru noi pozitiv, este legea permisiunii. Ne-am chinuit, am atras ce ne dorim, am început să îl formăm, dar la final nu ne permitem să se întâmple din lipsa iubirii de sine și lipsa importanței noastre pentru noi înșine, ajungând iar din punctul în care am plecat.

Succesul provine din gândire. Gândirea bună și pozitivă ne va ajuta să ne formăm viața așa cum ne dorim. Noi suntem creatorii propriei noastre existențe, fiind la mâna noastră cum ne vom croii drumul și dacă vom reuși să ne îndeplinim scopurile și obiectivele.

Dacă vrei să știi mai multe despre acest subiect, îți recomand cu încredere să citești, „Legea atracției. Fundamentele învățăturilor lui Abraham” de Esther si Jerry Hicks, pe care le poți găsi în unul dintre link-urile de mai jos:

Frica de eșec

Ne trăim fricile în loc să ne trăim visurile

Primul pas spre a depăși frica de eșec sau un obstacol al vieții noastre este să îl recunoaștem, să îl sesizăm și să îl îmbrățișăm, la final împăcându-ne cu el.

 “Eșecurile sunt amprentele care pavează drumul spre success”

C.S. Lewis

Ce este eșecul? Eșecul este un sentiment de dezamăgire pe care cu toții îl simțim în adâncul sufletului nostru, în fiecare os din corp, din cap până în picioare. Ne face să tremuram, să ni se facă rău, să ni se mărească bătăile inimii, ajungând în final să eșuăm neștiind cum să îl controlăm. Odată ce devenim adulți, înghețăm în fața strălucirii consecințelor propriilor acțiuni și suntem uluiți și confuzi în fața alegerii.

Dar de ce ne este frică mai exact?

Întrebarea principală este : Ne este frică de eșec pentru că vom fi dezamăgiți de noi înșine sau pentru că persoanele din jur nu vor mai fi mândre de noi ?

Ne este frică de reacțiile celorlalți, să nu fim judecați, să nu scădem în ochii cuiva, să nu reușim. Și ce facem ? Alegem să ratăm toate oportunitățile care ne sunt date pentru un viitor pe care ni-l dorim cu adevărat din frica respingerii.

Frica acumulată în timp ne duce ușor-ușor spre lipsa motivației, spre evitarea asumării riscurilor, spre depresie, spre lipsa încrederii în sine. Trăirile interioare negative sunt capcane care ne alimenteaza frica. Pentru a putea rezista, pentru a putea trece mai departe, trebuie ca relația cu noi însine să trăiască într-un echilibru constant. Trebuie să ne dedicăm timp nouă și să ajungem sa ne iubim din nou. Criticele celor din jur ne-au făcut să ne desconsiderăm și ele au ajuns realitatea noastră. Regăsindu-ne, reechilibrându-ne, vom ajunge din nou în control cu propria viață, reușind să putem lupta și să putem învinge frica de eșec care a crescut în noi.

De ce alegem ca de fiecare dată să apelăm la varianta ușoară, în loc să ne luăm inima în dinți și să facem ce ne dorim cu adevărat ?

Frica de eșec provine din credințele noastre, din tradițiile cu care am fost învățați încă de mici. Crescând cu anumite așteptări, cu niște convingeri care ne-au rămas întipărite în cap, am ajuns la maturitate cu o frică firească de a eșua.

Din cauza unei greșeli am fost învățați de familie, prieteni, școală, să fim judecați. Aceste lucruri ni s-au implantat în creier, iar noi am înțeles că o greșeală reprezintă ceva de neconceput, iar în ani, în interiorul nostru s-a creat o frică. Dar adevărul este că o greșeală este ceva peste care se trece, ceva care se rezolva. Ok, și dacă chiar vei da greși, eșți om până la urmă și greșeșți. Asta nu va însemna că vei eșua, nu va fi capăt de lume, va însemna că ai învățat, te vei ridică, și vei putea continuă mai departe reușind să fii și mai bun și la finalul serii să zici  “am reușit”  .

“Un singur lucru face visele imposibile : frică de eșec. ” 

Paulo Coelho

Spre exemplu, dacă îți dorești să îți deschizi un magazin online. Te-ai documentat, ai toate informațiile și cunoștințele necesare, ți-ai făcut planul de afacere, ai atâtea idei bune, dar nu îl pui în practiva de frică că o să eșuezi. Ne dorim cu adevărat atâtea schimbări în viață noastră, învățând tot ce este necesar, ajungând să nu ne permitem singuri să ducem treaba până la sfârșit și ne autosabotăm. De ce nu punem în practică tot ceea ce suntem siguri pe noi că putem să facem și alegem să fugim. Să fugim cât mai departe de propriul vis, să fugim de toate potențialele noastre reușite, alegând să rămânem la o viață neîmplinită.

Eșecul, frica de eșec, este un lucrul care, la finalul zilei, ajunge să rămână doar în interiorul nostru, ajunge să ne macine în fiecare seară, dar, adevărul este că nici măcar nu am încercat să vedem dacă vom greși. Fiecare dintre noi are calitățile sale, fiecare om este perfect. În acest secol, unde orice informație se găsește, unde poți învață orice îți doreșți, ce motiv ai să îți mai fie teamă ? Ți se da totul pe tavă că să poți fii pregătit să începi acel ceva, despre care când te gândeșți, ți se luminează față și începi să zâmbești, acel ceva care știi că te va face fericit. Învață să gândești pozitiv și să iei toate lucrurile negative sau inconfortabile ca pe ceva pozitiv și ca pe o oportunitate să evoluezi.

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să mai citești și:

Sensul vieții

Sensul vieții, scopul vieții, menirea vieții

Sensul vieții, menirea vieții, scopul vieții, locul meu aici, pentru ce sunt aici? Acestea sunt niște întrebări pe care fiecare dintre noi ni le-am pus măcar odată în viață. Sunt întrebările care ne macină și ne încurajează să fim mai buni și să facem ce ne dorim cu adevărat. Toate aceste întrebări se rezumă la o singură concluzie, la a fii fericiți cu adevărat făcând lucrul pentru care ne-am născut.

Te-ai gândit până acum cât de mult contezi? Ai realizat cât de importantă este simplă ta prezență în acest loc imens și greu de înțeles? Te-ai pus până acum pe primul loc, punând fericirea ta mai presus de a altora? Sensul vieții însemni tu în toată armonia ta. Înseamnă ceea ce îți dorești cu adevărat.

„Orice suntem, orice am face din noi, este tot ceea ce vom avea vreodata- iar acesta în profunda lui simplitate, este sensul vieții”

Philip Appleman

De ce suntem aici?

Această întrebare ne tulbură, ne împiedică să devenim mai buni punând doar presiune pe noi deoarece noi îngreunăm totul. Suntem aici pentru că avem un scop, un scop care contează, un scop pe care dacă îl realizăm vom fi cu adevărat fericiți.

Înlăturăm ceea ce ne face să ne simțim împliniți din frică, din frica că nu s-ar câștiga destul, din frica că am fi judecați, din frica că nu putem, din gândirea că nu suntem în stare. Ceea ce nu înțelegem este că cel mai simplu lucru pe care poți să îl faci este cel pe care îl faci din pură ta pasiune pentru muncă. Dacă te pricepi cu adevărat la acel lucru, dacă iubești acel ceva, ce motiv ai să nu o faci crezând că nu va fi bine? De ce nu ai avea încredere în propria persoană?

De mici am fost crescuți cu anumite principii, anumite obiective care nu erau determinate de noi, anumite tradiții care ne-au împiedicat să fim cu adevărat cine suntem meniți să fim. Sensul vieții înseamnă fericirea ta. Înseamnă să îți poți permite să faci ceea ce te atrage, ceea ce te pasionează, ceea ce îți dorești, acel lucru pentru care ești aici.

Respiră

Inima îți șoptește. Ascult-o. Oprește-te din furtuna de zi cu zi, din tot sresul prin care treci și ascult-o. Simte daca ea este fericită cu ceea ce faci acum, simte dacă ești în armonie cu sufletul tău. Ea va fi cea care îți va șopti mereu ceea ce este bine și ceea ce nu. Ea te va ghida, dacă o vei lăsa, pe drumul tău spre succes, ajutându-te să realizezi ce nu ai putut pana acum singur, deschizându-ți numeroase portițe și oportunități.

Fiecare dintre noi este unic, suntem perfecți în felul nostru și nu este nimic greșit la noi. Efortul de a fi ca restul lumii, efortul de a avea confirmarea, aprecierea, aprobarea celor din jur, doar ne dă cu un pas înapoi. Ai venit pe aceasta lume cu atâtea aspirații, talente, de care ar fi păcat să nu profiți din pricina părerii altora sau a fricii de eșec.

“Dacă nu ești în armonie cu ceea ce îți dorești să faci, poți să îți irosești energia pe o grămadă de lucruri. Apoi, atunci când apar oportunități pentru a face ceea ce vrei, e posibil să nu mai ai energia sau timpul necesar pentru a investi în ele”

„Cafeneaua de la capătul lumii”, de John P. Strelechy

Care sunt valurile care vin împotriva ta, consumându-ți toată energia, cărora le dai atât de multă importanță, ajungând după să nu mai ai energie pentru ceea ce contează cu adevărat pentru tine? De ce ne petrecem atât de mult timp așteptând să facem ceea ce ne dorim, în loc să facem acele lucruri chiar acum? Cum ar fi viața dacă am face mereu lucrurile cum ne-am dori și ne-am dedică tot timpul unui lucru/loc de muncă de care suntem pasionați? 

Află ce îți dorești

Nu este destul să ne cunoaștem scopul vieții dacă nu ne vom permite să facem ceva îl legătură cu asta. Primul pas e să știi ce îți dorești, al doilea pas este să îți permiți să se întâmple. Acest lucru se poate întâmplă cu pași mici. Spre exemplu, dacă îți place să faci mișcare, îți dedici o ora pe zi dimineață să mergi la alergat înainte de muncă, dacă îți place să citești, îți aloci o ora pe zi pentru asta. Secretul e să începi cu pași mici, făcând ceea ce îți place, pentru a reuși, treptat, să te simți împlinit. Pentru a reuși să fii productiv la muncă, pentru a reuși să ai o relație cât mai bună cu familia, pentru a nu mai fi mereu nervos, supărat, obosit. Te provoc să încerci o săptămâna să îți aloci măcar jumătate de ora pe zi activității care îți aduce bună dispoziție necesară și să vezi la finalul săptămânii cum te vei simți.

Te simți împlinit cu viață pe care o ai acum? Crezi că asta este ceea ce ți-ai fi dorit cu adevărat să faci sau crezi că ai fi putut să trăiești o viață în care să fii fericit?  Fă orice îți dorești că să îți aduci la împlinire țelul pentru care ești aici, pentru a-ti descoperi menirea vieții.

Dacă vrei să știi mai multe despre acest subiect, despre sensul vieții tale, îți recomand cu încredere să citești cele 3 cărți din seria „Cafeneaua de la capătul lumii”, de John P. Strelecky, pe care le poți găsi în unul dintre link-urile de mai jos:

Dacă ti-a plăcut acest articol te invit să mai citești și