Arta esențialismului

Mai puțin, dar mai bine.

Cine nu și-ar dori să își elibereze viața, să facă doar ceea ce dorește, ceea ce consideră că este bine și potrivit pentru el însuși?

Cu toții ne dorim, doar că ajunge să ni se pară imposibil. Esențialismul înseamnă, să faci mai puțin, dar mai bine, găsind modalitatea mai bună și mai disciplinată de a lucra și a trăi în același timp, de a spune nu atunci când este nevoie, reușind să fim capabili să ne concentrăm doar pe lucrurile care ne aduc valoare și cea mai bună contribuție personală.

Cu toții ne-am simțit până acum blocați, pentru că nu credeam că avem o alegere de făcut. Stresul rezultă din faptul că avem simultan două credințe contradictorii : “nu pot să o fac” și “trebuie să o fac”. Renunțăm la puterea de a alege, puțin câte puțin, până ne lăsăm conduși orbește de o cale prescrisă de alte persoane. Ne gândim adesea la alegere ca la un lucru. Opțiunile noastre pot fi un lucru, dar alegerea e o acțiune.  Deși nu deținem mereu controlul asupra opțiunilor noastre, deținem mereu controlul asupra deciziilor pe care le luăm.

Esențialismul este un mod de gândire, un mod diferit de a face orice, e definiția de a face doar ce e important și necesar. Când ne vom acorda permisiunea de a nu mai spune Da mereu, de a încerca să nu le mai facem pe toate, atunci vom reuși să ne aducem cel mai înalt nivel de contribuție personală.

Doar imaginați-vă, cum ar fi lumea dacă oamenii de peste tot ar avea curajul să trăiască o viață onesta față de ei însăși, în locul vieții pe care o așteaptă de la alții?

Puterea de a fi tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viața ta.

Ralph Waldo Emerson.

Greg McKeown, autor, speaker, și lider, ne vorbește în cartea lui „Esențialismul” despre existența a 3 presupuneri adânc înrădăcinate pe care trebuie să le schimbăm:

  • “Trebuie”
  • “Totul este important”
  • “Pot să le fac pe ambele”

Pentru a imbrăcișa esențialismul, trebuie să fie înlocuite cu:

  • “Aleg”
  • “Doar câteva aspecte contează cu adevărat”
  • “Pot să fac orice, dar nu totul”.

Ele ne vor elibera pentru a urmări ce contează cu adevărat.

Pentru a imbrățișa esențialismul, ai nevoie de câțiva pași simpli:

  1. Alege

Dacă ai putea acum să iei o singură decizie în legătură cu viața ta, care ar fi?

Alegerea este o super putere pe care o are fiecare om și care se află în interiorul nostru. Prin darul alegerii, putem să ne coordonăm viața, să ne urmărim valorile și să rămânem constant pe drumul pe care îl dorim.

Alegem să ne sacrificăm puterea de a alege, ajungând din punct de vedere emoțional să trăim o viață care pare logică, dar care de fapt, nu este a noastră. Cand ne uitam puterea de a alege, ajungem sa fim neajutorați și nefericiți, încetul cu încetul.

Abilitatea de a alege estea cea care ne face oameni

Madeleine L’Engle

Dacă vorbim de micile alegeri pe care le facem zi de zi, aici îți propun regula 90. Evaluezi problema, oportunitatea, situația, pe o scară de la 0 la 100. Dacă ea este sub 90%, o respingi pur și simplu. Gândește-te la un singur criteriu, la cel mai important și ia decizia.

  1. Evadează

Este atât de important să punem deoparte niște timp, să ne tragem sufletul, să ne uitam în jur și doar să gândim. Avem nevoie de acel nivel de claritate, pentru a evolua, a crește și a ne înțelege propriile emoții.

Când ți-ai acordat ultima oară timp doar să stai și să gândești? Tu, cu tine însuți, într-o liniște deplină?

Până să nu învăț despre arta esențialismului, eram acolo pentru fiecare prieten, cunoștință, om care avea nevoie de mine. Eram persoana săritoare care ajuta, care făcea totul pentru toți. Dar când faci totul pentru toți, ajungi să faci nimic pentru tine. Cu greu am realizat cât rău îmi făcea acest lucru, cât de tare mă îndepărtă de sinele meu interior, de scopul vieții mele și de obiceiurile pe care le aveam. Eram într-un dezacord total cu propriile valori, lăsând valorile celorlalți să conducă. Esențialismul m-a învățat să fac exact opusul. M-a învățat să evadez din bucla în care mă aflam, înțelegând ceea ce știam deja, dar nu o puteam face: să spun nu.

  1. Impune limite

Așa cum vă povesteam mai sus, cuvântul nu are o intensitate enormă pentru fiecare persoană, chiar dacă e cea care o spune sau cea care îl aude. Avem dreptul să ne impunem granițe. Trebuie să spunem nu, în momentul în care ceea ce ni se cere este în dezacord cu obiectivele, valorile și principiile noastre. O să fie geu la început, chiar va părea imposibil, dar cu timpul, lumea se va obișnui, va începe să înțeleagă, ajungând chiar și să te respecte mai mult, decât atunci când îi ajutai necondiționat.

Dacă îți vei dori, schimbările vor începe de la sine, iar viața ți se va îmbunătăți. Mai puțin, dar mai bine, iar contribuția ta personal va fi la maxim.

Alege să fii diferit, și urmează-ți propriile visuri.

Te invit să cumperi cartea lui Greg McKeown, pentru a afla mai multe despre acest subiect! Ți-am lăsat link-ul aici:

Fericirea există

Oare ce înseamnă fericirea cu adevărat?

Aceasta este o întrebare la care toți filozofii au încercat să găsească răspunsuri. Fericirea este reprezentată în moduri complet diferite de la persoană la persoană. Fericirea poate fi reprezentată de familie, de calatorii, de un hobby, cât și de anumite experiențe.

Fericirea este unul dintre cele mai dificile și mai complexe sentimente. Într-o lume în care frică și nesiguranța ne domină, doar puține persoane reușesc să se ridice și să poată fi cu adevărat fericite. Problema cea mai mare este că noi nu ne putem iubi îndeajuns, nu ne putem crede îndeajuns de buni pentru a merita lucrul pentru care ne-am născut: a fi fericiți cu propria noastră viață. Ne-o imaginăm, știm cum ar arăta, o creăm, dar ajungem să o distrugem din obișnuință. Tragica obișnuință de a nu știi ce înseamnă fericirea.

Hai să vorbim despre câteva motive pentru care nu reușim să fim fericiți.

Trauma

Traumele pe care ni le-am format, cei mai mulți dintre noi,  reprezintă unul dintre marile motive pentru care nu putem fii fericiți cu adevărat.

Am suferit, copilăria noastră a fost marcată cu adevărat, problemele urmărindu-ne până în ziua de astăzi din cauza fricei noastre de a ne înfruntă sentimentele. Ne trezim dimineață și ne culcăm cu aceiași durere în fiecare zi, încât acest lucru a ajuns ca o normalitate, de parcă așa ar trebui viață noastră să arate.

Acest subiect este unul sensibil, dureros, complicat, dar lăsat în trecut. Noi cu propria noastră persoană suntem în stare să încheiem acel capitol al vieții noastre pentru a putea să cunoaștem fericirea.

Recunosc, știu cât este de greu să îți înfrângi amintirile care te bântuie, pe care te-ai chinuit ani de zile să le împingi cât mai adânc în subconștient, dar scopul vieții este să trăiești în acest moment prezent, să poți fi bine acum, iar acest lucru să fie mai presus decât orice amintire neplacută.

Secretul vindecării, pentru a atinge fericirea este: dorința și iertarea.

Dorința de a fi fericit și dorința de a fi bine trebuie să fie prioritatea ta numărul unu. Trebuie să știi pentru ce lupți, pentru ce îți dorești să te trezești dimineață și să știi cum îți dorești cu adevărat să arate propria ta viață.

Iertarea este unealtă ta în a te împaca cu ține. Iertând persoanele care te-au rănit, vei reuși să îți iei acea piatră apăsătoare de pe inima, reușind la final să te poți ierta pe ține însuți.

Autenticitate

Fericirea înseamnă zâmbetul autentic. Știți, acel zâmbet frumos, radiant, pe care îl vezi de când intri în încăpere, care parcă până și pe tine te face să te simți împlinit. Acel zâmbet este unul din cele mai rare întâlnite.

Suntem oameni, avem complexe, avem probleme, ne ignorăm fericirea proprie, ajungând să ne ignorăm pe noi înșine constant.

Într-o societate atât de grăbită, atât de rea, în care se caută constant doar perfecțiunea, iar fiecare greșeală este mereu judecată, am fost crescuți și educați în așa fel încât să ne îngropăm propriul eu interior și să trăim purtând o masca. Masca care poate să arate cine ne dorim noi să fim și cine își doresc alții să fim.

În funcție de părerile altora, în funcție de criticile altor persoane, și chiar în funcție de traumele pe care le putem avea, ne-am format o părere despre cine ar trebui să fim defapt pentru a reuși să ne integrăm cât mai bine în societatea noastră, pentru a putea fi perfecți.

Dar perfecțiunea nu există și nu există mai ales când nu putem fi autentici.

Nu putem fi fericiți, dacă nu suntem autentici.

Nu putem să ne iubim pe noi înșine, dacă nu suntem fericiți.

Totul se leagă constant una de cealaltă, fericirea rezultă din autenticitatea și despre asta vorbim acum. De ce alegem să trăim o viață constant nefericiți pentru că ne este frică să fim cine suntem noi cu adevărat, deoarece persoană pe care am creat-o, rolul pe care îl jucăm, îl considerăm mai bun? Niciodată nu vei putea juca un rol mai bine decât să fii tu însuți, tu în armonia ta, cu defetele tale, cu slăbiciunile tale, care sunt perfecte pentru că poți fi adevăratul tu.

Iubirea de sine

   Iubirea de sine înseamnă perfecțiune. Însemni tu, în toată frumusețea ta, cu bune și cu rele, înseamnă perfecțiunea ta. Știu că nu există termenul de perfect, dar fiecare dintre noi reprezentăm perfectul în sinea definițiilor fade ale acestui cuvânt supra evoluat.

   Sinele este vocea ta interioară care te ghidează spre a fii bine și spre a reuși să îți faci bine. În atâția ani de tristețe, ai evitat-o atât de mult încât ai lăsat-o fără glas, reușind să îți asculți doar vocea care te făcea nefericită, care te-a făcut să ajungi până în acest moment.

   Cum poți fi fericit dacă nu te iubești cu adevărat. Dacă fericirea altora este mereu mai presus decât fericirea ta, dacă dorințele celor din jur, nevoile lor, au fost mereu deasupra ta. Nereușind să îți urmezi propriile vise, nu poți ajunge să te iubești pe ține însuți.

Știu că este greu, cu toții avem complexe, am părul prea scurt, sunt prea slabă, am prea multe coșuri, fără să îți vezi de fapt frumusețea care există în interiorul tău.

 Când suferim, când suntem grăbiți, stresați, uităm că mereu va fi acolo o persoană lângă noi care ne cunoaște cel mai bine și care ne da cele mai bune sfaturi, iar acela este eul nostru interior. A te iubi pe ține înseamnă o sclipire aparte, înseamnă un sentiment constant de liniște sufletească, o linie de plutire în care toate se așează încetul cu încetul.

Învață să te iubești pentru a vedea ce este fericirea.

Fericirea este lucrul care, sincer, mi-a luat foarte mulți ani să îl descopăr. Drumul acesta, lung, plin de piedici, este atât de complex și bulversant, trecând prin amintirile vieții, uitând, iertând pe cei din jur cât și pe tine însuți, toate pentru a reuși la final să te împaci cu ține și a începe un nou capitol al vieții tale.

Dacă îți dorești să afli o metodă adevărată, cu sfaturi scrise din inima despre cum îți poți vindeca traumele, până la a ajunge la fericirea adevărată, te invit să te abonezi pentru a primi mail săptămâna viitoare când va apărea cartea “Fericirea există”. Cartea în care este scris tot drumul pe care l-am străbătut pas cu pas spre găsirea fericiri.